Gaspar Graziani, domn în Moldova (1619 - 1620)

Domn în Moldova: 1619 - 1620

		predecesor - Radu Mihnea
Gaspar Graziani, domn al Moldovei 1619-1620		succesor - Alexandru Iliaş

Autor: Păduraru Cătălin

Gaspar Graziani era străin de țară, necunoscător al limbii și obiceiurilor Moldovei. Era translator la Poartă, om de încredere al turcilor, intermediind acestora discuțiile cu solii țărilor creștine [1]. Ajunge domn în Moldova, numit de turci, datorită serviciilor făcute înaltei Porți. Era croat [2] de origine, după descrierea din Wikipedia, și, „italianŭ, frîncŭ”, după Miron Costin.

Ajunge domn în locul lui Radu-Mihnea, în 1619. În ciuda credibilității pe care o avea în fața Porții, decide să se întoarcă împotriva turcilor, și să-și caute aliați printre țările creștine. Se dovedește un intrigant desăvârșit în această tentativă a sa.

Ignorând obiceiurile țării și dovedindu-se uneltitor, el devine antipatic și nepopular, atât boierimii cât și oamenilor de rând. Și, o revoltă izbucnește, aceea a orheienilor, care aduc și un înlocuitor la domnie. Gaspar însă reușește să îi învingă și ordonă uciderea acestora. Orheienii s-au mai revoltat, fără succes, și împotriva lui Aron-vodă cel cumplit [3].

Domnitorul reușește să pună mâna pe scrisorile trimise Porții de către Bethlen Gabor, principele Transilvaniei, în care acesta din urmă îi îndemna pe turci să atace Polonia. Trimite aceste scrisori regelui Poloniei. Dat în vileag și descoperindu-i intriga lui Gaspar, Bethlen Gabor îl amenință cu moartea pe domnitor. De asemenea, îl pârăște la Poartă.

În urma acestor intrigi, turcii încep demersurile pentru mazilirea domnitorului. Mai întâi, încearcă să-l atragă la Istanbul, dar domnitorul înțelege capcana în care este atras. Încheie o alianță extrem de secretă cu Polonia, el prefăcându-se a fi dușman polonezilor și a se teme de ei. 

Punând țara în pericol prin asemenea mașinații, boierii încep să-i stea împotrivă, iar Gaspar încearcă să-l otrăvească pe vornicul Bucioc. Ordonă închiderea vistiernicului Vasile Lupu, viitorul domnitor. Pretinde că se teme de polonezi, și fuge din Iași. Stabilește o tabără de apărare la Țuțora, și ordonă soldaților săi din Iași să ucidă pe turcii veniți să-l mazilească, împreună cu ceaușul Schimni [4]. Prefăcătoria sa nu cunoaște margini, în tot acest timp el fiind aliat cu polonezii.

Atât Moldova, cât și viața acestui domnitor intrigant sunt puse în pericol prin asemenea uneltiri. Turcii conduși de Schinder-pașa pornesc o campanie împotriva Moldovei, împreună cu tătarii lui Cantemir, și cu niște oști trimise de Bethlen Gabor.

Polonezii, conduși de hatmanul Jolcovschi, îi sar în ajutor lui Gaspar, datorită serviciilor făcute lor de către acesta, și se declanșează bătălia de la Țuțora. Aceată bătălie, începută bine, capătă o turnură proastă pentru domnitor [5]. Acesta particpă la această luptă cu 600 de soldați, probabil lefegii [6].

Pentru a fi sigur că armata poloneză îl va sprijini, nu îi informează pe aceștia de numărul mare al inamicilor, deși aflase acest lucru. Aflat în mare pericol, Gaspar nu renunță nici o clipă la mașinațiunile sale riscante.

Domnitorul încearcă să fugă, văzând că bătălia era pierdută, trecând Prutul, dar doi boieri, Șeptilici și Goia decid să îl omoare. Acest act barbar este condamnat de Miron Costin în letopiseț și aspru pedepsit de domnitorul următor, Alexandru Iliaș. În urma uciderii lui Gaspar, motivația bătăliei de la Țuțora dispare, iar campania poloneză din Moldova se termină cu un dezastru.

Campionul intrigilor

Intriga și prefăcătoria ating cote anecdotice la acest domnitor, dacă ar fi numai să îl cităm pe Miron Costin: “Acestŭ domnŭ, Gaşpar-vodă, niceodată post n-au avut, ce pre ascunsu în tote posturile mînca carne”. Nu respectă obiceiurile țării, stârnind antipatia populației. Nu a găsit locul cel mai potrivit pentru a-și desfășura intrigile, căci își face dușmani și în afara țării. Iar încercările de anihilare a boierilor ce îl criticau nu sunt de natură să-i sporească popularitatea.

Astfel, toate aceste intrigi ale sale aveau să-i aducă moartea. Există unele surse care îl dau pe acest domnitor drept continuator al politicii unioniste a lui Mihai Viteazul[7]. Greu de crezut un asemenea lucru, cât timp el nu cunoștea limba țării și nu respecta nici o tradiție a ei, și atât timp cât nu a reușit să conducă nici măcar Moldova mai mult de un an. Oricum, nu avea nici resurse pentru a îndeplini ceva în acest sens.

Nu a ezitat să-i înșele pe aliații polonezi, îndemnându-i la o campanie ce avea să coste și viața hatmanului Jolcovschi. Ascunde numărul mare al turcilor în fața acestuia, pentru a nu fi părăsit de singurii săi aliați. Prin politica sa imprudentă, pune Moldova într-un mare pericol, stârnindu-i pe turci. Miron Costin deplânge modul lui de a conduce și faptul că era străin de țară, „De laudă este hie la care domnŭ să hie spre partea creştinească, că aceasta ţară, căci trăieşte aşea în statul său pănă acmu, pentru ţări creştine stă pănă astădzi în rîndurile sale, însă cu înţelepciune, nu fără socoteală şi fără temeiŭ, în loc de folosul ţărîi să-i aducă perire”  și  „Ce, domniile neştiutoare rîndul tău şi lacome sintŭ pricine perirei tale”.

În încheiere, vedem că în acele vremuri se ținea mult la imaginea țării în exterior. Altfel cum s-ar explica pedeapsa dată celor doi boieri ucigași ai lui Gaspar, condamnați la moarte, și cărora li s-a refuzat îngroparea creștinească, cum scrie și Miron Costin? Pe de o parte, Gaspar era un om perfid, gata să recurgă și la ucidere pentru interesul personal. Pe de altă parte, era un străin, singur, părăsit de toți, aflat în țară străină. Uciderea sa de către boieri din Moldova ducea la discreditarea țării. Mica Moldovă și orgolioasa ei boierime țineau la imaginea în fața străinilor. Astăzi, acest lucru nu mai este de conceput, în România zilelor noastre.

Vezi şi ... 

Bibliografie (surse):

1. Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei, și http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaspar_Graziani
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaspar_Graziani. Din păcate, nu au trimitere la vreun document în sprijinul acestei afirmații;
3. Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei;
4. Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei;
5. Bătălie descrisă în amănunt în letopisețul lui Miron Costin, cap.VIII, ultima parte;
6. Miron Costin citează un hronograf polonez, care spune că Gaspar avea 12000 de soldați moldoveni. Acest lucru pare a fi imposibil. Era greu și pentru un domnitor pământean să adune atâția soldați, cu atât mai puțin pentru cineva străin complet de țară. Probabil Gaspar, izolat aproape total în regiune, și neavând alt ajutor decât din partea regelui Poloniei, încearcă să-i încurajeze pe polonezi să lupte pentru el, lăudându-se cu acești oameni. Iar cronica polonă consemnează strict enciclopedic acest lucru. Poate fi un alt aspect al firii de intrigant a domnitorului. Mai sigur, singurii săi soldați fiind cei 600, cu care vine la Țuțora;
7. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaspar_Graziani
   

  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !