Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Icoana Naşterii Domnului (100 - prezent)

Autor: Adrian Cocoşilă

Icoana Naşterii Domnului este una din reprezentările cel mai des întîlnite, însă, a rămas necunoscută în simbolismul ei. Deşi ne-am închinat în faţa ei de multe ori, puţini sunt cei care au observat ca Icoana Naşterii Domnului este împărţită în trei registre. Primul registru simbolizează lumea cerească, al doilea unirea dintre divin şi uman, iar al treilea umanitatea.

În primul registru, sus, apare bolta cerească. O singură rază răsare din ea, descoperindu-ne ca Dumnezeu este unul în fiinţă. Raza se desface în trei, arătîndu-ne că în Dumnezeu sunt prezente trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt, toate participînd la mîntuirea omului. Raza de lumină dumnezeiască ajunge pînă spre capul Pruncului Hristos. Pe la mijlocul ei, raza formează o stea.

Icoana Naşterii Domnului, versiunea 1

Icoana Naşterii Domnului, versiunea 1

În partea de sus, în dreapta compoziţiei, în afara peşterii, un înger vesteşte Naşterea Domnului unuia sau mai multor păstori. În partea opusă a compoziţiei sunt mai mulţi îngeri, iar sub ei, trei magi, venind călare, aducînd daruri. Magii nu au aceeaşi vîrstă. Unul este tînăr, altul matur şi un altul bătrîn, ceea ce ne descoperă că mesajul adus de Hristos se adresează întregii omeniri.

În al doilea regitru este reprezentată Maica Domnului, stînd pe o hlamidă purpurie, culoarea imperială bizantină, simbol al faptului că este „Împărăteasa îngerilor “. Mama işi priveşte pruncul, iar prezenţa sa arată că Hristos nu a avut un trup aparent, ci unul real. Acest registru nu este pur uman, caci este reprezentat şi pruncul. Pruncul Hristos nu este înfăşat în scutece, ci învelit în giulgiu şi asezat într-o raclă din piatră, elemente care anticipează moartea Domnului de mai tîrziu.

Amintim că trecerea pe pămînt a Logosului întrupat s-a petrecut între două peşteri: cea din Betleem (locul naşterii Sale) şi cea din Ierusalim (locul înmormîntării Sale). Peştera simbolizează lumea căzută în păcat, căci locul din peşteră este unul întunecat, unul lipsit de lumină. Acesta este un motiv pentru care Hristos nu rămîne în mormînt, semn ca nu acestă este locul de odihnă al firii omeneşti.

Dacă privim cu atenţie icoana Naşterii Maicii Domnului, observăm ca cele mai apropiate de prunc sunt animalele. Aceste două animalele reprezintă profeţia lui Isaia (1, 3): "Boul îşi cunoaşte stăpînul şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu mă cunoaşte; poporul meu nu mă pricepe“.

În al treilea registru este prezent Iosif, mai mult îndoielnic decît credincios celor descoperite. El ascultă cuvintele unui bătrîn, care potrivit apocrifelor ar fi Thyrreos - personificarea diavolului. Acest bătrîn îi vesteşte lui Iosif că o fecioară nu poate naşte, că acest lucru e contrar legilor firii. Invocă drept exemplu toiagul pe care îl poartă: un toiag uscat, nu poate înmuguri. Sunt şi icoane în care Fecioara Maria nu priveşte spre Prunc, ci spre Iosif. Rolul acestei priviri ar fi acela de a-i înlătura îndoiala lui Iosif.

Icoana Naşterii Domnului, versiunea 2

Icoana Naşterii Domnului, versiunea 2

Tertulian, scriitor bisericesc, care a trăit în a doua jumătate a secolului al II-lea şi prima jumătate a secolului al III-lea, a spus că dupa cum Adam a fost făcut dintr-un pămînt feciorelnic, tot aşa Hristos trebuia să Se nască dintr-o mamă fecioară. Şi după cum Eva era fecioară cînd a primit cuvîntul morţii, tot astfel se cuvenea ca Maria sa fie fecioară spre a-L primi pe Cuvîntul vieţii.

În partea dreaptă este redată scena îmbăierii pruncului. Din marturiile episcopului Arnulf, pelerin la Betleem în secolul al VII-lea, reiese ca lîngă peştera în care S-a născut Hristos, exista o cuvă de piatră, care potrivit tradiţiei ar fi cea în care a fost spalat Pruncul după naşterea Sa. Şi în evangheliile apocrife ale lui Iacov şi Matei, se vorbeşte despre două femei, Salomeea şi Zelemi, chemate de Iosif pentru a o asista la naştere pe Sfînta Fecioară. Această scenă a spălarii Domnului a provocat multe controverse, uneori lipsind din reprezentarea Naşterii Domnului. Se credea că redarea acestui episod, ne-ar face sa credem că Hristos a fost un simplu om. Însă, dacă întîlnim această scena, ea are rolul de a întări adevarul fundamental mîntuirii: Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Potrivit Sfinţilor Părinţi, ceea ce nu a fost asumat, nu poate fi mîntuit. Aşa ne putem explica de ce zugravii au ales să reprezinte şi această scenă.

Cert este că scena îmbăierii pruncului Hristos, nu se regăseşte la Dionisie din Furna în "Explicarea artei bizantine“ sau în "Erminia picturii bizantine“, deşi alţi doi zugravi, Manuil Panselinos şi Teofan Cretanul, admiraţi de Dionisie, includ scena în reprezentările lor.

În Apus, apar mai multe inovaţii în redarea Naşterii Domnului: Pruncul apare dezbrăcat şi nu înfăşat în scutece, peştera a fost înlocuită cu o construcţie făcută de om, Iosif apare lîngă Prunc, sunt introduse mai multe animale, încît Prucul Iisus abia mai poate fi văzut.

În concluzie, putem spune că Icoana Naşterii Domnului este o teologie în imagine, căci ea redă prin culoare şi face prezent ceea ce Evanghelia ne descoperă prin cuvînt.

Icoana Naşterii Domnului, versiunea 3

Icoana Naşterii Domnului, versiunea 3

 


Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta a Europei de Est, 900 d.Hr., publicată în Hristorisch-Geographischen Hand Atlas, Berlin 1824
Harta a Europei de Est, 900 d.Hr., publicată în Hristorisch-Geographischen Hand Atlas, Berlin 1824
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md