Formarea popoarelor medievale europene

• Patria primitivă: din nordul Mării Negre până în Asia Centrală („civilizaţia kurganelor”).
• Perioada: 3500 – 2500 î. Hr.
• Procesul de indo-europenizare a Europei (pe parcursul a două – trei milenii): aşezarea populaţiilor războinice de păstori şi agricultori peste populaţiile agricole neolitice impunându-şi tehnicile şi valorile spirituale. S-a produs procesul de aculturaţie – asimilarea de către un popor a elementelor de cultură şi civilizaţie străine, renunţând parţial sau total la cele proprii.
• Extindere:
  

•    Celţii – Europa vestică şi centrală;

•    Traco-ilirii – Europa sud-estică;

•    Latinii – Italia centrală;

•    Germanii, slavii, balticii – Europa nordică;

• Societate: sistemul tripartit (trifuncţional):

•    Funcţia politico-religioasă: preoţii şi suveranul;
•    Funcţia militară: războinicii (aristocraţia);
•    Funcţia economică: poporul (ţăranii şi orăşenii).

• Limbi indo-europene:

•    Grupul romanic:

-    Italiana;
-    Franceza;
-    Spaniola;
-    Portugheza;
-    Româna;

•    Grupul germanic:

-    Germana;
-    Engleza;
-    Suedeza;
-    Norvegiana;
-    Daneza;
-    Olandeza;

•    Grupul slav:

-    Rusa;
-    Ucraineana;
-    Poloneza;
-    Ceha;
-    Slovaca;
-    Sârbo-croata;
-    Slovena;
-    Bulgara;

•    Altele:

-    Greaca;
-    Limbile baltice: letona, lituaniana;

• Limbi ne-indo-europene:

•    Fino-ugrice:

-    Maghiara;
-    Finlandeza;
-    Estoniana;

•    Uralo-altaice:

-    Turca;
-    Tătara.

• Agonia unei societăţi: Imperiul Roman a devenit în secolul al IV-lea o „ruină reparată”(după reformele împăraţilor Diocletian şi Constantin cel Mare).

-    Funcţionarii nu mai apără „binele public” ci „binele personal”;
-    Ansamblul roman este tot mai mult dislocat de particularităţile regionale, mereu mai pronunţate (revin la suprafaţă elemente de cultură şi limbi preromane: celtice, tracice);
-    Imperiul se dezmembrează din cauza armatelor care erau formate din mercenari barbari, conduse de generali barbari. Frontiera dintre romani şi barbari nu mai este eficientă;
-    Oraşele se fortifică (devin civitates);
-    476 – ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, este detronat de barbarul Odoacru, care se proclamă rege al Italiei şi trimite însemnele imperiale la Constantinopol. Astfel se pune capăt unui „imperiu-fantomă” unde împăratul controla doar Italia.

• Cauzele marilor migraţii:

•    Creşterea demografică în rândul populaţiilor barbare;
•    Atracţia exercitată de Imperiul Roman;
•    Presiunile exercitate de alte popoare barbare.

• Crearea regatelor barbare - germanice (sec. V):

•    Vizigoţii pătrund la sfârşitul secolului al IV-lea în Imperiul Roman. După ce ard şi jefuiesc Roma (410), trec în Peninsula Iberică unde pun bazele primului stat barbar.
•    Vandalii pradă Gallia, pătrund în Spania de unde sunt împinşi de vizigoţi în Africa de Nord unde întemeiază un regat propriu.
•    Burgunzii creează un stat în sud-estul Galliei.
•    Francii lui Clovis întemeiază regatul Merovingian (după numele dinastiei) în nordul Galliei.
•    Ostrogoţii conduşi de Teodoric pun bazele unui stat propriu în Italia.
•    Anglo-saxonii (sfârşitul secolului al V-lea – începutul secolului al VI-lea ) invadează pe mare Britania unde vor întemeia mai multe regate.
•    Longobarzii vor cucerii, începând cu secolul al VI-lea, Italia.

• Migraţiile slave (secolele VI-VII):

•    Slavii de răsărit au constituit popoarele bielorus, rus şi ucrainean.
•    Slavii de vest au format popoarele ceh, slovac şi polon;
•    Slavii de sud: sârbii, bulgarii şi croaţii.

• Migraţiile târzii ale popoarelor türcice şi mongole (secolele XI-XIII):

•    Uzii;
•    Pecenegii;
•    Cumanii;
•    Tătarii (mongolii);
•    Turcii.

• Consecinţele marilor migraţii:

•    Politice: constituirea regatelor barbare pe teritoriul fostului Imperiu Roman;
•    Etno-lingvistice: apar noi popoare şi familii de limbi indo-europene;
•    Sociale: apar noi categorii sociale, noi relaţii în cadrul societăţii;
•    Economic: decăderea comerţului şi a oraşelor, ruralizarea societăţii;
•    Religios: noile popoare europene adoptă creştinismul, turcii islamismul datorită contactului cu arabii.

• Două societăţi: confruntare sau sinteză ?

•    Romanii au de partea lor numărul şi cultura;
•    Barbarii au de partea lor forţa militară;
•    Ideea imperială dispare, este înlocuită cu regalitatea de tip germanic. Teritoriul este privit de noii cuceritori ca pe o simplă proprietate. Regii îşi împart imperiul, ca pe o moşie, între fiii lor.

• Romanitatea occidentală – romanitatea orientală (395 – divizarea Imperiului Roman):

•    Romanitatea occidentală: limba oficială, liturgică şi de cultură  - latina:

-    Italia;
-    Gallia (Franţa);
-    Hispannia;
-    Britannia;
-    Germania;
-    Africa de Nord

•     Romanitatea orientală:

-    Imperiul Bizantin se grecizează.
-    Peninsula Balcanică se slavizează.
-    Limbă romanică: româna.

  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !