Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

13 iunie, istoricul zilei

- 1941 -

În noaptea de 12-13 iunie are loc primul val de deportări sovietice din RSSM şi Bucovina de nord

Deportati in Siberia, primul val de deportări
Deportati in Siberia, primul val de deportări

Deportările din Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autorităţile sovietice.

Primul val de deportări a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) şi a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate şi 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).

De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul casei, în plină noapte, luînd prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiţi gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinşi în spaimă de cele întîmplate, neînţelegînd unde merg şi de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea şi binevoitorul sau binefăcătorul care a denunţat familia şi, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.

Deportaţilor le era permis să ia cîte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preţ sau mai util în bagajele celor deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcaţi în camioane sau chiar - în unele sate - în căruţe, fiind duşi pînă la gara de trenuri.

În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrînii - aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, cîte 70-100 persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranţi voluntari.

În Basarabia, 90 vagoane au pornit din staţia Taraclia, 44 vagoane - din staţia Basarabeasca, 44 vagoane - din staţia Căuşeni, 48 vagoane - din staţia Tighina, 187 vagoane - din staţia Chişinău, 48 vagoane - din staţia Ungheni, 83 vagoane - din staţia Ocniţa, 133 vagoane - din staţia Bălţi, 73 vagoane - din staţia Floreşti, 40 vagoane - din staţia Rîbniţa, 38 vagoane - din staţia Bolgrad, 103 vagoane - din staţia Arţiz, 340 vagoane - din staţia Cernăuţi.

Copii basarabeni. Siberia. 1950
Copii basarabeni. Siberia. 1950

Drumul spre punctele de destinaţie a durat vreo două-trei săptămîni. Condiţiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar cîte 200 grame de apă pe zi, iar de mîncare li se dădea doar peşte sărat. La fiecare oprire a trenului, în cîmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor. Pe parcursul drumului, deportaţilor nu le-a fost acordată nici o asistenţă sau consultaţie medicală. Astfel, în vagoanele murdare şi fără asigurarea celor mai elementare condiţii sanitare s-au răspîndit diverse boli infecţioase şi mulţi suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări feroviare, cîtorva persoane li se permitea să iasă pentru cîteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împuşcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morţii.

Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soţie şi copii şi dus în lagărul de muncă forţată, în GULAG. Ceilalţi membri ai familiei erau trimişi în Siberia sau Kazahstan.

Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrîn, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.

Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) şi Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) şi Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de raioane.

 

Estimarea numărului de victime

Numărul celor deportaţi se ridică la peste 22.000 de persoane. După alte surse, numărul deportaţilor ar fi fost de 24.360, sau chiar de 30.000 de persoane.

 

Vezi şi ...

 

Bibliografie (surse):

  1. http://www.basarabia91.net/

 

Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

andromeda

22.06.2010

Deportarile sovietice

„Troica specială era un fel de organ de judecată format din trei persoane: comisarul poporului pentru afaceri interne, prim-secretarul partidului şi procurorul general. Era ilegal chiar şi potrivit legislaţiei sovietice de atunci”, spune istoricul Mihai Taşcă, cel care a descoperit recent în arhive toate procesele-verbale de la întrunirile acestei troici.
Troicile au fost instituite în 1934, printr-un decret al NKVD, şi au funcţionat până în 1938. Pentru cei trei care alcătuiau acest organ de judecată motiv de condamnare la moarte putea fi orice: de la pământul deţinut (aşa-numiţii culaci), opoziţia la colectivizare, nepredarea cotei, opţiunile politice etc.

„Motivaţia era de câteva rânduri pentru fiecare; pe câte o pagină erau de la cinci până la zece decizii de condamnare. Au fost, de pildă, cazuri de oameni condamnaţi, în 1937, la zece ani de Gulag pentru care troica a revenit, fără nicio altă probă, şi a decis execuţia”, spune istoricul Mihai Taşcă.

sursa: http://www.jurnaluldevrancea.ro/

emideea

22.06.2010

Deportarile sovietice

Stiati ca, La Chişinău a fost lansat primului volum din colecţia „Asasinări în masă din RASS Moldovenească în perioada Marii Epurări (1937-1938)”, care va include în total 5 volume, cu un număr aproximativ de 3.500 de pagini, scrie jurnal.md, preluat de Romanian Global News.


Primul volum al acestei colecţii include procesele verbale ale Troicii speciale de la Tiraspol, capitala RASSM, din anul 1937, care conţin referiri la peste o mie de persoane, ce au fost condamnate la moarte sau expediate în lagărele de concentrare, unde, majoritatea acestora, au avut acelaşi destin tragic. Volum debutează cu o prefaţă realizată de istoricul francez Stephane Courtois, unul din cei mai mari specialişti din lume în materie de regimuri totalitare comuniste, autor a câtorva zeci de studii fundamentale la această temă.


Cuvântul introductiv al reputatului istoric francez este urmat, în volumul cu pricina, de un studiu despre geneza terorii bolşevice şi utilizarea acesteia în perioada anilor 1917-1938 în Rusia sovietică, ulterior, în URSS şi în RASS Moldovenească, parte integrantă a fostei RSS Ucrainene, realizat de istoricii Ion Varta, Tatiana Varta şi Igor Şarov. Studiul însumează peste o sută de pagini şi constituie o retrospectivă succintă a principalelor etape în procesul de elaborare de către Vladimir Lenin a propriei teorii a „luptei de clasă”, ale căror elemente de bază le-au constituit teroarea şi violenţa.


Manifestările practice ale terorii şi violenţelor regimului totalitar comunist, în versiune bolşevică, au fost războiul civil fratricid, exterminarea fizică a unor categorii întregi sociale „burgheze”, inclusiv nimicirea aşa-numitei categorii a „chiaburilor”, considerată principalul obstacol în calea transformărilor „socialiste” în agricultură. Apogeul utilizării terorii l-a constituit aşa-numita Mare Epurare sau Mare Teroare, din perioada august 1937- noiembrie 1938, când, în fosta URSS, au fost arestate, după unele estimări, peste 1,5 milioane de oameni, dintre care, peste 700.000 au fost împuşcate.


Cele cinci volume vor include informaţii referitoare la peste 9.000 de oameni, condamnaţi de Troica specială de la Tiraspol şi Dvoica specială de la Moscova, ultima, avându-i în componenţa sa pe Andrei Vâşinski, procurorul general al URSS şi pe Nikolai Ejov, şeful NKVD-ului unional. Vâşinski şi Ejov semnau procese verbale de condamnare la moarte sau la termene de 8 şi 10 ani de lagăre de concentrare, în cadrul aşa-numitei „operaţiuni române”, care, după unele date de arhivă, s-ar fi soldat cu peste 8.000 de condamnaţi la moarte.


Autor: RGN press
Sursa: www.rgnpress.ro

emideea

22.06.2010

Deportarile sovietice

Acesta a fost un act de genocid. Executorii acestui calvar sunt teroristi. Din pacate moldovenii nu-si fac concluzii.
Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta actuală a Europei
Harta actuală a Europei
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md