Primul site de Istorie
Categorii
Cărţi
Publicitate
Tratatul de la Bucureşti (1812)
Pacea de la Bucuresti din 1812 a fost un tratat de pace semnat pe 16/28 mai 1812, intre Imperiul Rus si Imperiul Otoman, la incheierea razboiului ruso-turc din 1806 – 1812.
Contextul general
Razboiul ruso-turc din 1806-1812 a izbucnit pe 18/28 octombrie, tarul Alexandru I ordonand trupelor sale sa traverseze Nistrul si sa ocupe Tarile Romane. Cei mai importanti factori de influentare a razboiului din 1806-1812 au fost jocurile de interese dintre Prusia, Franta si Imperiul Habsburgic.
La inceputul ostilitatilor, toti ambasadorii rusi din capitalele europene au fost instruiti sa declare ca Imperiul Rus nu avea "nici cea mai mica intentie sa cucereasca ceva de la Turcia", urmarind doar "prevenirea intentiei lui Bonaparte, clar exprimate de ambasadorul sau la Constantinopol, de a trece armata franceza prin posesiunile otomane, pentru a ataca la Nistru". In pofida asigurarilor initiale, cu ocazia semnarii Tratatului de la Tilsit de pe 25 iunie/7 iulie 1807 dintre Rusia si Franta si dupa intalnirea de la Erfurt dintre Alexnadru I si Napoleon, tarul a capatat in cele din urma acceptul suveranului francez pentru ocuparea de catre Imperiul Tarist a celor doua principate dunarene – Valahia si Moldova – in cazul victoriei rusilor in razboiul cu otomanii din 1806-1812.
Razboiul ruso-turc din 1806-1812 a izbucnit pe 18/28 octombrie, tarul Alexandru I ordonand trupelor sale sa traverseze Nistrul si sa ocupe Tarile Romane. Cei mai importanti factori de influentare a razboiului din 1806-1812 au fost jocurile de interese dintre Prusia, Franta si Imperiul Habsburgic.
La inceputul ostilitatilor, toti ambasadorii rusi din capitalele europene au fost instruiti sa declare ca Imperiul Rus nu avea "nici cea mai mica intentie sa cucereasca ceva de la Turcia", urmarind doar "prevenirea intentiei lui Bonaparte, clar exprimate de ambasadorul sau la Constantinopol, de a trece armata franceza prin posesiunile otomane, pentru a ataca la Nistru". In pofida asigurarilor initiale, cu ocazia semnarii Tratatului de la Tilsit de pe 25 iunie/7 iulie 1807 dintre Rusia si Franta si dupa intalnirea de la Erfurt dintre Alexnadru I si Napoleon, tarul a capatat in cele din urma acceptul suveranului francez pentru ocuparea de catre Imperiul Tarist a celor doua principate dunarene – Valahia si Moldova – in cazul victoriei rusilor in razboiul cu otomanii din 1806-1812.
Tratativele de pace
Avand asemenea asigurari diplomatice, rusii au inaintat propuneri de pace negociate inca din octombrie 1811 la Giurgiu, dupa infrangerea armatelor otomane la Ruse si Slobozia. Propunerile tariste prevedeau ca "principatele Moldova, Valahia Mare si Mica si Basarabia" sa se alipeasca "pe veci la Imperiul Rus, cu orasele, cetatile si satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe si cu averea lor", specificandu-se ca "fluviul Dunarea va fi de acum inainte granita dintre cele doua Imperii".
Mediatorii britanici si francezi au incercat sa taraganeze cat mai mult tratativele de pace [necesita citare], iar, in acelasi timp, din partea tarista, Mihail Kutuzov depunand toate eforturile pentru incheierea pacii mai inainte de previzibila invazie napoleoniana.
Înalta Poarta s-a opus propunerilor initiale tariste, Rusia declarandu-se multumita si cu ocupare "doar" a teritoriului dintre Siret si Nistru.[4] Evolutiile militare si politice i-a determinat pe unii politicieni si generali rusi sa ceara guvernului tarist sa accepte doar ocuparea Bugeacului (viitoarele judete Cahul, Ismail si Cetatea Alba). Odata cu imbunatatirea situatiei de pe front, Imperiul Tarist a cerut ferm cedarea intregului teritoriu dintre Prut si Nistru.
Avand asemenea asigurari diplomatice, rusii au inaintat propuneri de pace negociate inca din octombrie 1811 la Giurgiu, dupa infrangerea armatelor otomane la Ruse si Slobozia. Propunerile tariste prevedeau ca "principatele Moldova, Valahia Mare si Mica si Basarabia" sa se alipeasca "pe veci la Imperiul Rus, cu orasele, cetatile si satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe si cu averea lor", specificandu-se ca "fluviul Dunarea va fi de acum inainte granita dintre cele doua Imperii".
Mediatorii britanici si francezi au incercat sa taraganeze cat mai mult tratativele de pace [necesita citare], iar, in acelasi timp, din partea tarista, Mihail Kutuzov depunand toate eforturile pentru incheierea pacii mai inainte de previzibila invazie napoleoniana.
Înalta Poarta s-a opus propunerilor initiale tariste, Rusia declarandu-se multumita si cu ocupare "doar" a teritoriului dintre Siret si Nistru.[4] Evolutiile militare si politice i-a determinat pe unii politicieni si generali rusi sa ceara guvernului tarist sa accepte doar ocuparea Bugeacului (viitoarele judete Cahul, Ismail si Cetatea Alba). Odata cu imbunatatirea situatiei de pe front, Imperiul Tarist a cerut ferm cedarea intregului teritoriu dintre Prut si Nistru.
Tratatul de pace
Tratatul de pace a fost semnat pe 16/28 mai 1812 la Bucureşti, în hanul agentului rus Manuc Bei. Tratatul avea 16 articole publice şi doua articole secrete.
Prin articolele 4 şi 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km2, cu 482.630 de locuitori, 5 cetăţi, 17 oraşe şi 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autorităţile ţariste în 1817). Au trecut în componenţa Imperiului Rus ţinuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpuşna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Carligatura, Fălciu, partea răsăriteană a ţinutului Iaşilor şi Bugeacul. Autorităţile ţariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "Bessarabia".
Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a oraşelor Anapa, Poti şi Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului Suhumi şi altor localităţi din Caucaz.
La Bucureşti s-au pus bazele independenţei Serbiei, care a căpătat un grad sporit de autonomie, fapt care a dus la primele iniţiative de sârbizare a românilor timoceni.
Prin articolele 4 şi 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km2, cu 482.630 de locuitori, 5 cetăţi, 17 oraşe şi 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autorităţile ţariste în 1817). Au trecut în componenţa Imperiului Rus ţinuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpuşna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Carligatura, Fălciu, partea răsăriteană a ţinutului Iaşilor şi Bugeacul. Autorităţile ţariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "Bessarabia".
Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a oraşelor Anapa, Poti şi Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului Suhumi şi altor localităţi din Caucaz.
La Bucureşti s-au pus bazele independenţei Serbiei, care a căpătat un grad sporit de autonomie, fapt care a dus la primele iniţiative de sârbizare a românilor timoceni.
Caracterul legislativ al actului
Actul de anexare a Basarabeiei de către Imperiul Rus a fost unul fraudulos, deoarece încalca practica internaţională, cu toate normele de drept existente la moment.
Urmări
Printr-un manifest emis la încheierea tratatului de pace, Imperiul Rus s-a obligat sa-şi retragă trupele din Moldova. De asemenea, tarul garanta locuitorilor de pe ambele maluri ale Prutului dreptul ca, timp de un an, să se mute de ce parte a noii graniţe ar fi dorit şi să-şi vândă averea după propriul interes. În timpul acestui an, s-a înregistrat încheierea unui numar extrem de mare de vânzări şi de schimburi de moşii.
Vechiul principat al Moldovei a fost destrămat, după ce pierduse pământuri din nord, numite de Austro-ungari Bucovina, în 1774, a pierdut teritorii estice, numite de ruşi Bessarabia. Cedarea de către Imperiul Otoman a părtii de răsărit a Moldovei s-a facut cu încălcarea tratatelor în vigoare şi a dreptului internaţional (valabil în epocă), deoarece Moldova nu era provincie turcă. De altfel, diplomatul turc semnatar al Păcii de la Bucureşti avea să fie executat pentru modul catastrofal în care a condus negocierile.
Pentru ţarul Alexandru I, semnarea tratatului a fost un mare succes diplomatic şi militar, el ratificând tratatul numai cu o zi mai înainte de declanşarea invaziei lui Napoleon în Rusia. Trupele retrase de la Dunare au ajutat la lupta împotriva împăratului francez, iar Imperiul Otoman înfrânt a încetat să mai fie aliatul Franţei.
Dacă, la început, ţarul Alexandru I a încercat să câştge simpatia noilor supusi prin asigurarea unor condiţii de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei Mari ca gubernie, populaţia fiind supusă politicii de rusificare.
Printr-un manifest emis la încheierea tratatului de pace, Imperiul Rus s-a obligat sa-şi retragă trupele din Moldova. De asemenea, tarul garanta locuitorilor de pe ambele maluri ale Prutului dreptul ca, timp de un an, să se mute de ce parte a noii graniţe ar fi dorit şi să-şi vândă averea după propriul interes. În timpul acestui an, s-a înregistrat încheierea unui numar extrem de mare de vânzări şi de schimburi de moşii.
Vechiul principat al Moldovei a fost destrămat, după ce pierduse pământuri din nord, numite de Austro-ungari Bucovina, în 1774, a pierdut teritorii estice, numite de ruşi Bessarabia. Cedarea de către Imperiul Otoman a părtii de răsărit a Moldovei s-a facut cu încălcarea tratatelor în vigoare şi a dreptului internaţional (valabil în epocă), deoarece Moldova nu era provincie turcă. De altfel, diplomatul turc semnatar al Păcii de la Bucureşti avea să fie executat pentru modul catastrofal în care a condus negocierile.
Pentru ţarul Alexandru I, semnarea tratatului a fost un mare succes diplomatic şi militar, el ratificând tratatul numai cu o zi mai înainte de declanşarea invaziei lui Napoleon în Rusia. Trupele retrase de la Dunare au ajutat la lupta împotriva împăratului francez, iar Imperiul Otoman înfrânt a încetat să mai fie aliatul Franţei.
Dacă, la început, ţarul Alexandru I a încercat să câştge simpatia noilor supusi prin asigurarea unor condiţii de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei Mari ca gubernie, populaţia fiind supusă politicii de rusificare.
Diverse
.....
Vezi şi ...
.......
Bibliografie (surse)
1. http://ro.wikipedia.org/
Download
...........
Legături externe
.....
Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !
| 
| 
| 
| 
| 
| 
|
| 
| 
| 
| 
| 
|
|
|
|
|
Comentarii: | |
| Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici |
Istoria.md
Hărţi
Download
Link-uri utile
Copyright © 2009 - 2012 istoria.md