Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Taoismul (450î.e.n - prezent)

Diversi filozofi chinezi din secolele 5 si 4 i.C. au expus o suma de idei si un mod de viata care au ajuns sa fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile acestei tendinte por fi descoperite in ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sunt ulterior intiparite sau reproduse in cele din piatra si lemn si, mai tarziu, in multe dintre formele artei. Dupa cum vedem, taoismul este un mod de viata - nimic ocult pana acum - inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar cum se poate inspira un mod de viata omenesc din natura ? Exemplul cel mai bun ni-l ofera artele martiale, care au imprumutat la origina elemente esentiale - atac, aparare, eschiva etc - din miscarile corespunzatoate ale animalelor salbatice. Avem astfel scoli de arte martiale care poarta nume pitoresti ca scoala tigrului, scoala maimutei etc. La fel si in viata domestica de fiecare zi exista posibilitatea de a te inspira din evenimentele lumii naturale. Sursele principale ale acestui mod de viata numit taoism sunt lucrarile clasice ale corifeilor taoismului ca de pilda: Tao Te Ching, Chuang Tzu, Lao-tze. Temele care abunda in aceste carti se pot grupa in jurul catorva idei de baza: tao, vidul, non-actiunea (wu-wei), adaptarea la conditiile exterioare. In Scriptura Vidului perfect, autorul, Lao-tze, descrie relativitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viata, a prejudecatilor care se doresc absolute. Nu exista in aceasta lume un principiu care sa fie valabil in toate imprejurarile. Activitatea noastra trebuie sa tina cont mereu de conditiile temporale. Nu exista nimic impus dinainte, nimic prestabilit, peren, si de aici nevoia de suplete. Cuvantul "tao" are mai multe intelesuri in China antica. Pentru Confucius si confucianisti el indica arta de a carmui a vechilor suverani. Aceasta iscusinta era laudata de Confucius si evocata pentru a redeveni un izvor de inspiratie pentru contemporanii sai. Tao semnifica ideea de iscusinta, talent pentru ceva anume, de indemanare, nu numai in relatie cu anticii suverani. Si omul de rand poate dovedi ceva iesit din comun. In zilele noastre aceasta inclinatie deosebita nu este absenta: sunt oameni foarte priceputi la afaceri, la arta, muzica, sportivi de performanta pe care lumea ii aclama, politicieni iscusiti etc. Toti acestia au un tao al lor, adica o aptitudine iesita din comun. Chinezii admirau arcasii, caligrafii, filozofii, in general pe toti cei care se remarcau printr-o aptitudine anume. Acestia erau chemati la curtea suveranului, pusi la incercare, si omeniti cum se cuvine, atunci cand isi aratau dibacia. Un alt sens al cuvantului tao este de metoda, in sensul de tehnica de invatare, de aplicare a ceva etc. Un tao care poate fi trasat nu poate fi eternul tao (adica: nu exista o metoda absoluta de a proceda in toate imprejurarile, un cod de purtare universal valabil etc). Intr-o perspectiva si mai larga, tao este legea Cerului, adica modul lui de manifestare. Tao-ul este o miscare de du-te-vino, in care alterneaza tendintele yang si yin. A te adapta la aceasta miscare, inseamna a deveni una cu tao, adaptarea la miscarea cerului, poate fi considerata un tao in sine (talent, intuitie etc). Notiunea de vid desemneaza in literatura taoista mai multe lucruri:

 

 

1. Celalalt pol al Plinului, reprezintand una din insusirile Cerului care alterneaza constant secventele de Plin si Gol, de progres si declin. Vidul este tendinta lucrurilor de a reveni la obarsia lor, de a se descompune in elementele constituente. In viata sociala, vidul desemneaza perioadele de haos sau entropie sociala, in care insasi notiunea de ordine a suferit malformatii.

2. Capacitatea receptiva a totalitatii noastre psihice care permite manifestarilor psihosomatice, adeseori conflictuale, sa coexiste si sa se exprime fara nici o rezistenta in actele noastre.

3. Starea fara dorinte de care pomeneste intreaga literatura taoista. Yin si yang sunt termeni esentiali in filozofia taoista clasica. In "Cartea Schimbarilor" (I-Ching), ei nu apar, si sunt inlocuiti cu luminosul si obscurul, cu tarele si moalele, expresii care evoca o polaritate la nivel fenomenal. Am putea folosi pentru aceste adjective multe altele ca, de pilda, activ si pasiv, masculin si feminin, cald si rece. La nivelul intelegerii populare, yin si yang confirma opiniile noastre legate de complementaritate, de extreme opuse, de polaritate, existente in sanul unitatii. De aici rezulta ca Yin si Yang nu pot coexista, asa cum lumina zilei nu coexista cu intunericul notii, ci alterneaza. Exista un moment insa cind lumina si intunericul se intersecteaza: clarobscurul. Un moment care nu dureaza, ci reprezinta doar un punct de trecere.

 

Vezi şi...

Lista cultelor mondiale

 

Bibliografie (surse)

1. ro.wikipedia.org/wiki/Geneza_(mitologie) - 129k
2. http://www.geocities.com/Athens/Delphi/5647/rel42.htm

 

Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Карта Бессарабской Губернии, 1883
Карта Бессарабской Губернии, 1883
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md