Primul site de Istorie
Categorii
Cărţi
Publicitate
Gepizii pe teritoriul vechii Dacii (270 - 675)
Populatie germanica, apartinind unuia din triburile gotice. Incepind cu sec. 3 e.n. au migrat spre teritoriul de la NE de provincia Dacia. Pentru localizarea in aceste regiuni, pledeaza atit lupta de la Galtis, dintre gepizii condusi de regele Fastidas si gotii regelui Ostrogota (Iordanes, Getica 99), cit si luptele din anul 291 e.n. dintre gepizii trecuti, probabil, in interiorul arcului carpatic, aliati cu vandalii impotriva gotilor si a taifalilor (Mamertinus, Genethliacus Augusto dictus, 17, 1).
Înglobati in confederatia hunica, participa alaturi de huni la campaniile acestora impotriva Imperiului roman de rasarit si apoi de apus. Dupa moartea lui Attila, gepizii condusi de Ardaric inving pe huni in lupta de la Nedao (454 e.n.) si devin federati ai Imperiului roman de rasarit. Dupa, un secol de existenta, regatul gepid cade in anul 567 sub loviturile coalitiei avaro-longobarde. Analiza izvoarelor scrise si mai ales a celor arheologice indica in a doua jumatate a sec. 6 patrunderea unor grupuri de gepizi in fosta provincie Dacia, marea majoritate a acestora raminind insa, in regiunea Tisei. Dupa, 567 decad, putind fi atestati pe cale arheologica pina, pe la mijiocul sec. 6. Prezenta lor pe terittoriul Romaniei a fost documentata arheologic indeosebi in Crisana si Transilvania, iar antichitatile atribuite acestora au fost incadrate in doua orizonturi cronologice deosebite.
Primul orizont cuprinzind perioada existentei regatului gepid (475—567) este caracterizat prin asezari dintre care unele fortificate cu locuinte mari de suprafata, inconjurate de bordeie (Moresti, Seica Mica, Porumbenii Mici), si prin necropole de inhumatie cu mormintele in siruri (Cluj-Cardos, Lechinta de Mures, Moresti, Someseni etc.). In ceea ce priveste grupul de morminte princiare {Apahida 1 si 2) si tezaurul de la Someseni , ambele din zona Clujului se propune ipoteza, mai noua, a unei apartenente ostrogote (K. Horedt).
Cultura materiala a gepizilor este definita prin obiecte de port (piepteni bilaterali, fibule cu 3—5 butoni, catarame printre care si cataramele cu cap de vultur) (Cipau, Fundatura), arme (spade, umbouri de scut, virfuri de sageti), obiecte uzuale (seceri, fusaiole, greutati de la razboiul de tesut), ceramica (lucrata cu mina sau modelata la roata, din pasta fina si zgrunturoasa, ceramica stampilata). Ritul funerar caracteristic gepizilor este inhumatia, avind ca inventar piese de port si vase. Corespunzator obiceiului general gotic, armele sint rare sau lipsesc. Orientarea este consecvent V—E. Apare, desi foarte rar, deformatia artificiala a craniului (Lechinta de Mures, Cipau, Moresti). Orientarea mormintelor si simbolurile crestine din primul mormint princiar de la Apahida sau de pe pectoralul de la Cluj-Someseni pot constitui argumente care pledeaza pentru raspindirea crestinismului la gepizi la sfir$itul sec. 5 si inceputul sec. 6.
Al doilea orizont cronologic, care cuprinde perioada de la desfiintarea regatului gepid pina la disparitia lor (567—675), este caracterizat prin mari necropole cu sute de morminte (Band, Bratei, Noslac). Elementele noi care apar acum in cultura materiala gepida sint: garniturile de centura, disparitia fibulelor, incrustatia fierului cu argintul (Tauschierung), rolul crescind al lancii si al arcului in armament, o cantitate mai mare de ceramica, stampilata reprezentata, mai ales prin vasele piriforme. In aceasta perioada, apar si noi practici rituale. Prezenta mormintelor cu cai oglindeste influenta exercitata, de avari dupa anul 567. Gepizii se ocupau si cu practicarea agriculturii si cresterea vitelor mari. Au fost descoperite si ateliere de tesut (Moresti) sau de argintari (Band), in decursul existentei lor pe teritoriul Romaniei gepizii au fost influentati de populatia autohtona daco-romana, pina cind, dupa, evenimentele din jurul anului 675 (constituirea celui de al doilea caganat avar si asezarea bulgarilor in Peninsula Balcanica), au fost asimilati si nu mai pot fi identificati in materialul arheologic de pe teritoriul Romaniei.
Înglobati in confederatia hunica, participa alaturi de huni la campaniile acestora impotriva Imperiului roman de rasarit si apoi de apus. Dupa moartea lui Attila, gepizii condusi de Ardaric inving pe huni in lupta de la Nedao (454 e.n.) si devin federati ai Imperiului roman de rasarit. Dupa, un secol de existenta, regatul gepid cade in anul 567 sub loviturile coalitiei avaro-longobarde. Analiza izvoarelor scrise si mai ales a celor arheologice indica in a doua jumatate a sec. 6 patrunderea unor grupuri de gepizi in fosta provincie Dacia, marea majoritate a acestora raminind insa, in regiunea Tisei. Dupa, 567 decad, putind fi atestati pe cale arheologica pina, pe la mijiocul sec. 6. Prezenta lor pe terittoriul Romaniei a fost documentata arheologic indeosebi in Crisana si Transilvania, iar antichitatile atribuite acestora au fost incadrate in doua orizonturi cronologice deosebite.
Primul orizont cuprinzind perioada existentei regatului gepid (475—567) este caracterizat prin asezari dintre care unele fortificate cu locuinte mari de suprafata, inconjurate de bordeie (Moresti, Seica Mica, Porumbenii Mici), si prin necropole de inhumatie cu mormintele in siruri (Cluj-Cardos, Lechinta de Mures, Moresti, Someseni etc.). In ceea ce priveste grupul de morminte princiare {Apahida 1 si 2) si tezaurul de la Someseni , ambele din zona Clujului se propune ipoteza, mai noua, a unei apartenente ostrogote (K. Horedt).
Cultura materiala a gepizilor este definita prin obiecte de port (piepteni bilaterali, fibule cu 3—5 butoni, catarame printre care si cataramele cu cap de vultur) (Cipau, Fundatura), arme (spade, umbouri de scut, virfuri de sageti), obiecte uzuale (seceri, fusaiole, greutati de la razboiul de tesut), ceramica (lucrata cu mina sau modelata la roata, din pasta fina si zgrunturoasa, ceramica stampilata). Ritul funerar caracteristic gepizilor este inhumatia, avind ca inventar piese de port si vase. Corespunzator obiceiului general gotic, armele sint rare sau lipsesc. Orientarea este consecvent V—E. Apare, desi foarte rar, deformatia artificiala a craniului (Lechinta de Mures, Cipau, Moresti). Orientarea mormintelor si simbolurile crestine din primul mormint princiar de la Apahida sau de pe pectoralul de la Cluj-Someseni pot constitui argumente care pledeaza pentru raspindirea crestinismului la gepizi la sfir$itul sec. 5 si inceputul sec. 6.
Al doilea orizont cronologic, care cuprinde perioada de la desfiintarea regatului gepid pina la disparitia lor (567—675), este caracterizat prin mari necropole cu sute de morminte (Band, Bratei, Noslac). Elementele noi care apar acum in cultura materiala gepida sint: garniturile de centura, disparitia fibulelor, incrustatia fierului cu argintul (Tauschierung), rolul crescind al lancii si al arcului in armament, o cantitate mai mare de ceramica, stampilata reprezentata, mai ales prin vasele piriforme. In aceasta perioada, apar si noi practici rituale. Prezenta mormintelor cu cai oglindeste influenta exercitata, de avari dupa anul 567. Gepizii se ocupau si cu practicarea agriculturii si cresterea vitelor mari. Au fost descoperite si ateliere de tesut (Moresti) sau de argintari (Band), in decursul existentei lor pe teritoriul Romaniei gepizii au fost influentati de populatia autohtona daco-romana, pina cind, dupa, evenimentele din jurul anului 675 (constituirea celui de al doilea caganat avar si asezarea bulgarilor in Peninsula Balcanica), au fost asimilati si nu mai pot fi identificati in materialul arheologic de pe teritoriul Romaniei.
1. http://www.enciclopedia-dacica.ro/invaziile/germanii/gepizii.htm
Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !
| 
| 
| 
| 
| 
| 
|
| 
| 
| 
| 
| 
|
|
|
|
|
Comentarii: | |
FlorinCroitoru19.07.2011 |
nu a fost nici un gepidgepizii si goţii sînt o găselniţă a istoricilor germani şi austrieci.Ea ieste preluată necritic de mulţi alţii printre care şi de istoricii romîni. Cum să fi fost nemţi în Ardeal cînd la acea dată, sec 4, nu erau nemţi la Răsărit de Elba? Cum e posibil să vadă cineva litere latine pe un inel din sec 4 gasit în Ardeal cîncd pe celelalte găsize tot atunci acolo sînt clare litere greceşti, ca şi pe acesta cu 7 litere pe care falsificatori ai istoriei pretind că scrie OMAHARUS. Mergeţi şi întrebaţi un popă sau căutaţi în dicţionarul explicativ ce ieste omilia. Ieste vechea denumire romînească pt cuvîntul predică. Atunci o să pricepeţi ce scrie acolo cu litere greceşti, NU latineşti. Scrie OMIELCUŞ, adică predicator.Deci nici vorbă de friţi. Ie un romîn îngropat acolo.
http://florincroitoru.tripod.com/ |
| Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici | |
Istoria.md
Hărţi
Download
Link-uri utile
Copyright © 2009 - 2012 istoria.md