www.istoria.md

Evenimentul istoric al zilei: 18 mai

1388 - se finalizează zidirea bisericii mari, cu hramul Sfînta Treime, a mănăstirii Nucet (azi mănăstirea Cozia), județul Vîlcea, importantă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrîn

← precedentul

toate evenimentele

următorul →

Primul site de Istorie

Categorii

Evenimente

Personalităţi

Instrumentele puterii

Cultură

Construcţii

Descoperirile civilizaţiei

David L.Weimer. Analiza politicilor publice. Concepte şi Practică. Editura Arc.

Publicitate

Statistici web

Total articole pe site: 932

Înapoi

Triburi

Hunii (370î.e.n - 500)

Conglomerat de populatii asiatice, nomade, de neam turanic. Conduse de razboinici calareti, dezlantuirea lor in Europa a declansat perioada furtunoasa a migratiei popoarelor.

Hunii în cinematografia de azi

Înainte de patrunderea in Europa istoria hunilor a putut fi reconstituita in linii mari datorita, informatiilor transmise de cronicile chinezesti. Dupa ce secole de-a rindul au facut presiuni la granitele chineze, la sfirsitul sec. 3 i.e.n., organizati in mari uniuni de triburi, hunii au ajuna in regiunea Volgai, iar in preajma e.n. s-au aAezat la E de Don. In a doua jumatate a sec. 4 e.n. au inaintat spre V supunind pe alani si greuthungi si inglobindu-i in marea confederatie hunica. In 375 e.n. au atacat teritoriile locuite de gotii thervingi din Moldova si Muntenia silindu-i sa treaca in S Dunarii in Thracia si Moesia (Amm. Marcell. XXXI). Dupa, aceasta data, hunii si-au stabilit centrul puterii lor in Pannonia, de unde sub conducerea lui Attila au intreprina in sec. 4—5 numeroase atacuri asupra Imperiului Roman de rasarit. Dar in 451 e.n., armatele Imperiului conduse de generalul roman nascut in Dacia, Aetius infrunta „confederatia hunica" la Campua Mauriacus (Iord., Getica, XXXVII), provocindu-i grave pierderi. Declinul puterii hunilor s-a accentuat dupa moartea lui Attila (452 e.n.) si mai alea dupa infringerea suferita din partea coalitiei germanice conduse de gepizi la Nedao (454 e.n.), data dupa care hunii dispar din istorie.

          Pe teritoriul Romaniei, patrunderea hunilor in sec. 4 e.n. a avut loc in conditiile slabirii Imperiului roman de rasarit in urma deselor incursiuni de jaf si distrugere efectuate de catre acestia. Hunii care si-au pastrat tot timpul viata nomada nu s-au asezat niciodat si nicaieri durabil pe teritoriul Daciei, lasind urme sporadice in NE Moldovei, Cimpia Dunarii, Cimpia Tisei. Regiunea Transilvaniei o dominau mai alea prin intermediul aliatilor lor germanici ostrogotii si gepizii.

         O parte a vizigotilor condusi de Athanaric dupa o scurta adapostire in Caucaland au trecut la S de Dunare. Din aceasta perioada si in legatura cu aceate evenimente dateaza tezaurele romane de lingouri de aur descoperite in SE Transilvaniei (Crasna si Feldioara) sau marele tezaur de obiecte de aur de la Pietroasele din Muntenia de E.

          O alta consecinta a patrunderii hunilor in teritoriul de astazi al Romaniei a fost aceea a lichidarii cel putin pentru perioada in care a domnit Attila (434—452 e.n.) a capetelor de pod romane din stinga Dunarii.

      Hunii au devenit factorul politic cel mai activ in raporturile dintre Imperiul roman si lumea barbara, iar compromisurile stabilite intre cele doua forte au permis supravietuirea populatiei autohtone atit de intens   prezenta in cadrul culturii Sintana de Mures-Cerneahov (sec.4 Dodesti, jud. Galati, Costisa, jud. Neamt) atesta disparitia treptata a elementelor gote din cultura materiala, care sufera si ea o oarecare decadere tehnica. Dupa, destramarea puterii hunice, populatia autohtona se va intoarce in sec. 5. e.n. (in conditiile revenirii la Dunare in timpul lui Iustinian a civilizatiei romane si a unei partiale stapiniri gepide in V Daciei la o viata, relativ prospera, agricola, si pastoreasca.   Prezenta   ei   este ateatata arheologic in Muntenia si Moldova (mai adinc lovite de exploatarea huna) in asezari deschise la Ipotesti (jud. Teleorman), Dulceanca (jud. Teleorman), Tirgsor, Budureasca   (jud. Arges),   Botosana (jud. Suceava).

    Antichitatile hunice propriu-zise au putut fi identificate pe baza studiului antropologic (hunii fiind de rasa mongoloida), tipologiei obiectelor gasite in morminte si pe analiza ritului si a practicilor rituale. Ele sint formate din obiecte de podoaba (diademe de aur, podoabe de caciulite cu incrustatii   de   pietre semipretioase etc.) care provin in general din morminte (Rotopanesti, jud. Suceava) si din cazane de bronz, intregi sau fragmentare, specifice hunilor descoperite la Buhaeni, Balteni (jud. Iasi), Dulceanca (jud. Teleorman), Desa (jud. Dolj), Hotarani, Sucidava (jud. Olt), Bosneagu (jud. lalomita).

          0 cronologie sigura a antichitatilor hunice de pe teritoriul Romaniei nu a putut fi stabilita, desi se poate avansa observatia ca o anumita categorie a obiectelor de podoaba dateaza din perioada anterioara inatalarii hunilor in Pannonia (375—420e.n.),iara alta probabil din timpul in care hunii si-au fixat centrul stapinirii in Pannonia (420—443 e.n.).

        Cazanele de bronz deacoperite pe linia Dunarii coreapund perioadei de atacuri asupra limesului dunarean cind hunii nu locuiau efectiv pe teriteritoriul Munteniei. Faptul ca nu au fost deacoperite necropole hunice, ci numai morminte izolate, conatituie o noua dovada, a caracterului temporar al prezentei hunilor pe teritoriul Daciei.

        În ceea ce priveste raporturile stabilite intre huni si populatia locala, ele trebuie interpretate in lumina raporturilor ce se stabileau in perioada migratiilor intre populatiile razboinice si bastinasi. Triburilor hunice incompatibile cu viata agricola sedentara le era caracteriatica, economia de consum, productia de bunuri fiind asigurata, de localnicii sedentari.

Ramuri ale hunilor erau Angiscirii si Bardorii, conduse in 468 e.n de Dintzic, fiul lui Attila. (Iordanes; Getica, 53)

Bibliografie (surse):

1. http://www.enciclopedia-dacica.ro/invaziile/turanicii/hunii.htm

2. J. Werner, Beitrage zur Archaologie des Attilareiches, Munchen, 1956;
3. L. Varady, Das letzte Jahrundert Pannoniens, Budapest, 1969, 376— 476

Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !



Elena Voloşanca, sec.XV	Basarabia țaristă 1812-1917	Cimitirul de Onoare, Chișinău	Masacrul sovietic la Fîntîna Albă	Declararea Independenței R.Moldova